Organizațiile feroviare recurg din ce în ce mai des la sisteme de diagnosticare la bord, senzori de cale ferată, inspecții la distanță, analiza imaginilor, monitorizarea termică, măsurarea vibrațiilor și colectarea automată a datelor geometrice. Aceste tehnologii permit verificarea mai frecventă a stării infrastructurii și pot reduce dependența de metodele de inspecție care necesită ca personalul să pătrundă pe calea ferată în exploatare.

Prioritățile de întreținere sunt determinate din ce în ce mai mult de o combinație între starea tehnică, probabilitatea de defectare, consecințele operaționale, importanța din punct de vedere al siguranței și constrângerile de acces. Acest lucru permite organizațiilor să facă distincția între deteriorările care pot fi monitorizate și defectele care necesită o intervenție imediată.

Trenurile aflate în exploatare pot colecta informații despre calea ferată și infrastructura înconjurătoare în timpul funcționării normale. Senzorii pot identifica mișcările, vibrațiile, impacturile, modificările geometrice, condițiile de garda la sol și alți indicatori ai performanței infrastructurii. Acest lucru oferă posibilitatea unei acoperiri mai frecvente a rețelei, fără a fi necesar un tren de măsurare dedicat pentru fiecare activitate de monitorizare.

Studiile periodice oferă o imagine exactă a situației la un moment dat. Monitorizarea continuă sau repetată furnizează informații suplimentare cu privire la ritmul în care se schimbă condițiile. Acest lucru este deosebit de util în situațiile în care deplasarea infrastructurii, activitățile de construcție, lucrările de terasament, restricțiile de acces sau condițiile de mediu generează un risc în continuă schimbare.

Sistemele de gestionare a activelor sunt din ce în ce mai des integrate cu înregistrările de inspecție, ordinele de lucru, datele privind starea tehnică, informațiile geografice, performanța operațională și planificarea financiară. UIC definește gestionarea activelor feroviare ca fiind coordonarea sistemelor, metodelor, procedurilor și instrumentelor menite să optimizeze costurile, performanța și riscurile pe întreaga durată de viață a infrastructurii.

Inteligența artificială poate contribui la identificarea tiparelor în volume mari de date provenite de la senzori și din activitățile de întreținere. Aplicațiile actuale din domeniul feroviar includ recunoașterea defectelor, detectarea anomaliilor, modelarea degradării și previziunile privind întreținerea. Aceste sisteme necesită în continuare o guvernanță tehnică. Rezultatele trebuie să fie trasabile, validate și analizate din perspectiva consecințelor asupra siguranței și a operațiunilor pe care le-ar putea avea o previziune incorectă.

Sistemele satelitare și datele de observare a Pământului sunt din ce în ce mai des luate în considerare pentru monitorizarea infrastructurii, gestionarea activelor și întreținerea predictivă. Agenția Uniunii Europene pentru Căi Ferate a identificat aplicații care utilizează date din sistemele Galileo, EGNOS și Copernicus pentru monitorizarea infrastructurii feroviare și a zonei înconjurătoare.